Divorţăm – cum rămâne cu copiii?
În ciuda eforturilor noastre de a salva o căsnicie, uneori lucrurile nu ies aşa cum ne dorim. Uneori, relaţia nu mai funcţionează, iar orice efort de resuscitare a ei se dovedeşte, din păcate, zadarnic. Ceea ce studiile din literatura de specialitate evidenţiază este că mai mult de o jumătate din cuplurile care aleg să se căsătorească, ajung să divorţeze, iar primii şapte ani de căsnicie sunt cruciali în acest sens. Beneficiile unei căsnicii fericite sunt deosebit de importante, ele exprimându-se atât la nivelul bunăstării noastre psihice, cât şi la nivelul bunăstării fizice.
Însă, aceste beneficii nu se mai menţin atunci când parteneriatul este unul nefericit, unul în care există anumite nemulţumiri din partea ambilor parteneri. De altfel, atunci când ne aflăm într-o astfel de situație, există consecinţe negative care se răsfrâng şi asupra copiilor. Datele din literatură ne indică faptul că a rămâne împreună pentru copii are, de fapt, un impact negativ asupra acestora. Copiii care se află într-un mediu ostil raportează nivele de stres ridicate, iar acestea se asociază cu o serie de alte probleme pe termen lung. Aşadar, oricât de dureros ar fi să constatăm că ne aflăm într-o relație care nu mai merge, a rămâne împreună pentru copii ar putea avea o serie de consecințe negative.
Cum gestionăm divorţul şi relaţia cu copiii?
Atunci când trecem printr-o despărțire, nivelul de stres este unul ridicat, atât în ceea ce ne privește, cât şi în cazul copiilor. Este posibil ca emoţiile noastre să se distingă însă de cele ale fostului partener sau ale copiilor. Fiecare dintre actorii implicați ar putea resimți într-o manieră diferită divorţul. De aceea, este important să înţelegem aceste posibile diferențe şi să acţionăm ținând cont de ele și manifestând înţelegere faţă de ceilalţi. Este recomandat ca deciziile să fie cântărite într-o manieră responsabilă şi benefică atât foștilor parteneri, cât şi copiilor. De aceea, e important să evităm luarea unor decizii în impulsul momentului. În acest context, este posibil să fim copleșiți și să avem dificultăți în gestionarea situației. Dacă ne aflăm într-o astfel de situație, a primi sprijin extern ar putea fi extrem de util. Atât noi, ca adulţi, cât şi cei mici, putem trece prin mai multe stări. Exemple de astfel de reacții sunt negarea problemelor însoțită, adesea, de încercarea de a reveni la starea iniţială. Alte exemple de reacții sunt furia, depresia şi vinovăția. În final, am putea reacționa prin acceptarea situației. Toate aceste reacții se manifestă diferit în funcţie de nivelul de dezvoltare. Noi, ca adulți, am putea avea cu totul și cu totul alte manifestări decât cele pe care le-am putea observa în cazul copiilor noștri. Am putea preveni o parte dintre consecințele negative cu care divorțul se asociază utilizând o serie de strategii. O parte dintre acestea sunt prezentate în continuare.
Redefinirea relaţiei cu fostul partener
Noul statut este unul dificil de digerat pentru ambii parteneri. Chiar dacă rolurile noastre în relație cu partenerul s-au schimbat, rolul de părinte rămâne unul cu care amândoi e necesar să ne confruntăm. Scopul discuţiilor cu partenerul este bunăstarea copiilor și nu împărtășirea unor subiecte personale. Cu toate acestea, dacă există probleme nerezolvate, acestea trebuiesc adresate. În caz contrar, acestea ar putea interfera cu noul nostru statut. Adesea, este posibil ca în anumite situații gestionarea emoțiilor noastre să fie dificilă. Totodată, anumite situații ar putea deveni conflictuale. Pe cât posibil, este recomandat ca situațiile conflictuale să fie evitate, cel puţin în prezenţa copiilor. În situația în care observăm că avem dificultăți în gestionarea emoțiilor sau că ne aflăm în mod uzual în conflict cu fostul partener, este recomandat să apelăm la sprijin din partea unui specialist.
Consolidarea relaţiei cu copiii
După separare, copiii continuă să aibă nevoie de ambii părinţi şi este de dorit să venim în întâmpinarea acestei nevoi. În vederea menţinerii unei relaţii armonioase cu copiii. De aceea, este important să discutăm cu fostul partener despre modalitatea în care vom aborda subiectul divorţului şi, pe cât posibil, să punem cărţile pe faţă împreună cu copiii. În lipsa unei explicaţii, adaptate nivelului de dezvoltare al copiilor şi completate pe parcurs, odată ce copiii au crescut, ei vor căuta de unii singuri răspunsuri. Nu este neobișnuit ca cei mici să se învinovăţească pentru cele întâmplate şi să caute, în consecinţă, modalităţi pentru a repara răul făcut. De aceea, chiar dacă ar putea să ne fie dificil, este important să explicăm motivele despărţirii, accentuând faptul că responsabilitatea celor petrecute nu este a lor. Indiferent care au fost motivele despărţirii, este de preferat să găsim o modalitate prin care să evităm asumarea unilaterală a responsabilităţii. Altfel spus, copiii au dreptul de a-şi iubi ambii părinţi, iar o situaţie în care doar unul este responsabil pentru separare reprezintă o situaţie conflictuală pentru ei – nu ştiu în ce măsură ar fi “corect” să continue o relaţie cu părintele “vinovat” fără a-l trăda pe celălalt. Totodată, este important să-i informăm și consultăm cu privire la modul în care divorţul îi va afecta. Spre exemplu, am putea discuta cu copiii noștri despre momentele și contextele în care vor continua să ne vadă, pe fiecare dintre noi. Totodată, am putea discuta despre aspecte precum schimbarea grădiniței, școlii sau locuinței. Este util să-i încurajăm să participe activ la schimbarea produsă, adresând întrebări şi primind sprijinul necesar pentru a face faţă cât mai bine situaţiei.
Abordarea situaţiilor dificile
Uneori, separarea poate avea la bază un anumit tip de abuz. Deşi am putea fi tentaţi să ascundem aceste aspecte copiilor, este indicat să nu o facem. Ce putem face în schimb este să le abordăm deschis, fără a-l blama pe celălalt părinte. De asemenea, și într-o astfel de situație este important să expunem impactul viitor pe care l-ar avea această problemă asupra lor.
Din nefericire, există situaţii în care unul dintre părinţi încearcă să manipuleze copiii, învinuindu-l pe celălalt pentru cele întâmplate. În astfel de situaţii, copiii ajung de multe ori să refuze contactul cu celălalt părinte sau, uneori, chiar şi cu alte rude din partea acestuia. Alienarea de unul dintre părinţi poate apărea însă şi în lipsa unei surse externe. De aceea, este indicat explorăm sursa acesteia astfel încât să rezolvăm problema. Adesea, sprijinul unui specialist se poate dovedi util în realizarea acestui pas.
În anumite situaţii, așa cum am văzut deja, am putea avea conflicte cu fostul partener în privința copiilor. Adesea, ele apar în baza ideilor diametral opuse sau resentimentelor. Consecinţele se răsfrâng însă asupra copiilor. De aceea, ajută să ne amintim că oricât de diferiţi am fi, în cele din urmă atât noi, cât și partenerul ne dorim binele pentru copiii noștri. De dorit este, așadar, să putem ajunge la un compromis în privința acestora. Și în această instanță, sprijinul specializat se poate dovedi util în abordarea acestor dificultăți.
Oricât de greu ar fi, uneori relațiile se sting. Atunci când avem copii, inevitabil, aceștia sunt afectați la rândul lor. Deşi ne-am dori să putem să salvăm situaţia prin reconcilierea relaţiei, uneori acest lucru e posibil. A oferi însă liniște copiilor rămâne un aspect important, indiferent de natura relației noastre romantice. De aceea, chiar și în astfel de situaţii dureroase, este indicat să găsim soluţii adecvate pentru fiecare dintre persoanele implicate, mici și mari deopotrivă.
Articol a fost redactat și editat de Lia Oltean:
Add Comment