Despărţirile – sau când Ileana Cosânzeana şi Făt-Frumos n-au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi
Fiecare dintre noi trăim poveşti de dragoste, unele din ele finalizându-se puţin diferit faţă de ceea ce ne aşteptam. Despărțirile sunt parte a existenței noastre, iar unele sunt mai dureroase decât altele. Despărțirile ne pun în fața unei noi realități, realități în care cu toţii ne punem întrebări legate de noi, dar şi de persoana alături de care am împărţit timp din vieţile noastre. Mai mult decât atât, despărțirile sunt adesea momente în care am putea fi deziluzionaţi sau lipsiţi de speranţă. Am prezentat deja în articolele anterioare câteva aspecte care pot influenţa parcursul unei relaţii, cum ar fi stilul de ataşament, intimitatea, inteligenţa emoţională, gestionarea conflictelor şi pierderea încrederii. În articolul de faţă ne vom concentra atenţia așadar asupra despărțirilor.
Atunci când suntem într-o relaţie şi avem un angajament faţă de o altă persoană, tindem să credem că aceasta nu se va sfârşi şi că vom trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi alături de cealaltă persoană. Credem, în acel punct, că nu ne vom despărți niciodată. Conform literaturii de specialitate, predicţiile noastre despre finalitatea unei relaţii sunt inacurate – tindem să supraestimăm şansele ca relația în care ne aflăm să dureze la nesfârşit. Totodată, atunci când facem predicţii despre modalitatea în care o posibilă despărţire ne va afecta, tendinţa este aceea de a supraestima efectele sale – o despărţire este echivalentul unei tragedii care ne va afecta pe termen lung şi ale cărei consecinţe sunt permanente. Lucrurile sunt puţin diferite însă, iar deşi distresul emoţional asociat unei despărţiri este mare, se pare că odată ajunşi în acel punct nu este pe atât de mare pe cât ni l-am fi imaginat. Acest lucru nu înseamnă că separarea este uşoară însă. Haideţi să vedem în continuare care este impactul unui astfel de eveniment asupra noastră.
Ce se întâmplă după o despărţire?
Indiferent de motivele care au dus la despărțire sau de cel care a iniţiat-o, studiile arată cum starea noastră de bine este afectată. Putem resimţi anxietate sau stări depresive. Ne putem confrunta cu sentimente contradictorii, și putem experienția aspecte precum trădarea, furia sau respingerea. Modificări ale tiparului de somn, precum şi ale comportamentului alimentar pot insoţi perioada tranzitorie de după despărţire. De asemenea, gândurile intruzive, întrebările legate de ceea ce ar fi putut fi diferit, responsabilitatea fiecăruia în ceea ce s-a întâmplat şi îngrijorările privind viitorul pot apărea la rândul lor. Uneori suntem lipsiţi de viaţă şi nu dorim să facem nimic altceva decât să stăm în confortul locuinţei. Este important să fim atenţi la aceste semnale şi să încercăm pe cât posibil să continuăm să ne implicăm în activităţi care ne aduc plăcere şi satisfacţie sau să găsim altele noi cu care ne-am putea ocupa timpul.
De multe ori, puşi într-o astfel de situaţie, suntem zdruncinaţi – nu ştim cine suntem, cine am fost şi cine vom fi, însă această etapă este una normală. Atunci când suntem într-o relaţie, treptat, adoptăm o parte din partener, astfel încât atunci când se produce separarea odată cu pierderea acestuia, pierdem şi o parte din noi. Odată cu tranziţia dintr-un cuplu, imaginea de sine ne este afectată. Pe parcursul relaţiei, imaginea de sine se schimbă, aşa cum am văzut, iar odată cu disoluţia sa, schimbări majore apar şi în aceasta. Cu cât relaţia şi angajamentul faţă de aceasta a fost mai puternic, cu atât imaginea de sine este mai afectată.
Cu cât momentul ruperii relaţiei este mai aproape, cu atât mai mult distresul asociat acestuia este mai mare. În acest sens timpul vindecă, cu adevărat, astfel încât odată cu trecerea lui distresul emoţional resimţit scade în intensitate. Însă nu doar distanţa faţă de eveniment influenţează intensitatea emoţiilor pe care le resimţim. Efecte mai puternice asupra persoanei apar atunci când aceasta nu a avut putere de decizie, cu alte cuvinte atunci când a fost părăsită. Atunci când noi suntem cei care am luat decizia separării, distresul emoţional asociat este mai redus, pe când atunci când suntem puşi în faţa faptului împlinit, impactul creşte semnificativ.
Distresul pe care îl resimţim, ştim din literatură, este similar durerii fizice. Studiile arată cum aceleaşi regiuni din creierele noastre care se activează atunci când resimţim durere fizică, se activează şi atunci când vedem poze cu fostul partener sau ne gândim la momente petrecute împreună cu acesta. Durerea pe care o resimţim este cât se poate de reală. Există o bază fiziologică şi pentru gândurile obsesive cu care ne confruntăm după o despărţire, totodată existând şi diferenţe între cele două sexe. În timp ce, în general, bărbaţii se angajează în comportamente evitative, femeile sunt mai predispuse către procese ruminative privitoare la fosta relaţie. Aceste diferenţe se datorează probabil socializării diferite pentru cele două sexe – femeile tind să îşi asume o mai mare responsabilitate pentru cele întâmplate în relaţie, explicându-se aşadar tendinţa de a petrece mai mult timp cu gândul la posibilele scenarii legate de ea. Din nou, ştim din literatura de specialitate că atunci când observăm poze cu foştii parteneri, pe lânga zonele care se activează atunci când resimţim durere, se activează şi zonele asociate cu recompensa şi motivaţia, acelea care se activează atunci când avem de-a face cu o adicţie. Încă o dată, se explică motivul pentru care ne este atât de greu să trecem peste, cu toate că în timp “simptomele” se reduc.
Despărţirea nu are însă întotdeauna o valenţă strict negativă. Deşi momentul este încărcat, în anumite situaţii decizia separării se poate dovedi benefică pentru ambele personaje implicate. Într-adevăr, pe de-o parte, există o ambivalenţă în acest sens, aşa cum am văzut şi mai sus în articolul de faţă, iar ruptura poate lăsa cicatrici adânci în urmă. Pe de altă parte, cercetările arată cum, în anumite situaţii, atunci când ieşim dintr-o relaţie, cu atât mai mult dintr-una în care nu eram fericiţi, înregistrăm schimbări pozitive majore. Printre aceste schimbări se numără consolidarea stimei de sine şi a abilităţilor sociale, dar şi autocunoaşterea. Se pare că odată ce am descoperit care sunt lucrurile pe care nu le putem tolera într-un parteneriat, tindem să facem alegeri conştiente pe viitor, crescându-ne astfel şansele de a ne angaja într-o relaţie armonioasă care să răspundă propriilor nevoi. În acest sens, învăţăm din greşeli. Cu atât mai mult cu cât relaţia anterioară nu a reuşit să răspundă acestor nevoi, şansele ca odată cu încheierea ei să ne simţim mai bine sunt mai mari.
Ce putem face pentru a ne simţi mai bine?
Am văzut mai sus că deşi experienţa despărţirii este una subiectivă, în unele cazuri având chiar consecinţe pozitive, de cele mai multe ori ea este una negativă, care ne afectează atât la nivel emoţional, cât şi fiziologic şi comportamental. Există câteva lucruri pe care le putem face pentru a ne simţi mai bine, având însă expectanţe realiste şi alocându-ne timp pentru a trece peste pierderea suferită.
Pentru început, este important să începem să ne focalizăm asupra propriei persoane, ca individ în afara fostului parteneriat. Care sunt lucrurile care ne plac? Care sunt persoanele care ne-ar putea oferi sprijin şi în prezenţa cărora ştim că ne vom simţi mai bine? Răspunzându-ne la aceste întrebări vom reuşi să ne organizăm şi implicăm în activităţi, chiar şi atunci când nu avem chef, crescându-ne astfel şansele de a resimţi emoţii pozitive sau, cel puţin, a le neutraliza pe cele negative.
Am văzut cum imaginea de sine ne poate fi afectată odată cu separarea, aşa că în acest sens putem să facem exerciţii care să consolideze o imagine de sine sănătoasă. Spre exemplu, putem să ne întrebăm care sunt acele lucruri care ne fac unici, care sunt valorile noastre şi să ne implicăm în activităţi congruente cu acestea. Totodată, a avea grijă de noi, adoptând un stil de viaţă sănătos şi răsfăţându-ne din când în când, se poate dovedi eficient.
Atunci când despărţirea a fost abruptă şi pare cumva lipsită de sens şi semnificaţie, distresul emoţional poate fi mai mare. Un exerciţiu util în acest sens este a aşterne pe hârtie gândurile legate de relaţie, fie ele pozitive, fie negative, dar şi de experienţa despărţirii. Într-un astfel de exerciţiu este totuşi de dorit să evităm a ne angaja într-un proces ruminativ, scopul fiind mai degrabă acela de a găsi sens şi aspecte pozitive în evenimentul cu care tocmai ne-am confruntat.
Desigur, este greu ca în momentele imediate despărţirii să vedem aspectele pozitive asociate ei, însă un exerciţiu pe care îl putem face în acest sens şi care s-a dovedit util este cel al practicării recunoştinţei, aşa cum am văzut aici. A medita asupra aspectelor pentru care putem mulţumi este important şi ne sprijină în a reduce distresul emoţional şi a resimţi mai multe emoţii pozitive, dar şi a crea sens şi semnificaţie din ceea ce s-a întâmplat sau ni se întâmplă în prezent. De asemenea, o bună strategie care se poate dovedi utilă la rândul său este impicarea în acte de caritate şi exersarea bunătăţii, care într-o măsură similară recunoştinţei ne susţine starea de bine.
Ca recomandare generală, modificarea gândurilor nesănătoase legate de relaţie şi acceptarea lucrurilor care se află în afara controlului personal, se pot dovedi eficiente. În acest sens, sprijinul unui specialist poate facilita procesele mai sus menţionate.
Uneori, poveştile noastre de dragoste au un final diferit de cel pe care ni-l imaginasem. Ileana Cosânzeana şi Făt-Frumos nu trăiesc întotdeauna fericiţi până la adânci bătrâneţi, nu împreună, dar acest lucru nu este neapărat o tragedie. Dacă în ciuda eforturilor noastre, o relaţie nu funcţionează, este mai indicat să renunţăm la ea. Da, este greu, dureros şi probabil va dura până ne vom putea implica într-o nouă relaţie, însă există lucruri pe care le putem face pentru a trece mai uşor peste această etapă, după cum am văzut. Iar a risca şi a renunţa la ceva ce nu merge, ne creşte şansele de a găsi, în cele din urmă, ceea ce căutăm şi a ne acorda oportunitatea de a fi fericiţi. În final, închei prin a vă recomanda vizionarea unui filmuleţ interesant tocmai pe această temă.
Articol a fost redactat și editat de Lia Oltean:
Add Comment