Educația pentru terapie

Pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă la psiholog, mai întâi este nevoie de o scurtă lecție privind educația pentru terapie. Iar pentru a trece printr-o astfel de lecție este nevoie să începem cu începutul, cu sănătatea și boala.

Sănătatea reprezintă o stare de bine fizic, psihic și social, în timp ce boala reprezintă o serie de modificări biologice și/sau psiho-comportamentale care generează sau cresc riscul pentru distres și/sau dizabilitate. Așadar, sănătatea mintală nu înseamna doar absența patologiei, ci și cultivarea emoțiilor pozitive și dezvoltarea potențialului fiecăruia dintre noi.

În această accepțiune, primul pas în educația pentru terapie ne indică faptul că psihoterapia reprezintă acea intervenție psihologică care vizează reducerea și prevenția simptomatologiei bolii, dar și promovarea și optimizarea sănătății mintale.

Ea poate fi livrată sub mai multe forme:

1. individual, atunci când obiectul intervenției este persoana

2. în grup, atunci când obiectul intervenției rămâne persoana, însă aceasta este introdusă într-un grup terapeutic

3. de grup, caz în care obiectul intervenției devine grupul în sine (de exemplu, terapia de cuplu, familie șamd.)

Consilierea psihologică, poate fi realizată fie de un consilier psihologic, fie de un psihoterapeut, având ca scop:

1. optimizărea, autocunoașterea și dezvoltarea personală

2. prevenția și remiterea problemelor de ordin emoțional, cognitiv și comportamental.

Educația continuă cu următorul pas în educația pentru terapie care ne spune faptul că atât psihoterapia, cât și consilierea psihologică au la bază procese și mecanisme similare. Cele două se diferențiază prin prisma tipului de probleme abordate. Există mai multe tipuri de abordări în care psihoterapia și consilierea psihologică pot fi livrate (dinamic-psihanalitică, umanist-existențial-experențială, cognitiv-comportamentală). În cele ce urmează ne vom concentra asupra paradigmei cognitiv-comportamentale, cea în care suntem formați. Această paradigmă și-a dovedit eficiența în studiile din literatura de specialitate.

Iată câteva principii fundamentale pe care le are această paradigmă:

1. Cogniția, gândul, credința sau convingerea, fie ea conștientă, fie ea inconștientă, determină într-o mare măsură felul în care simțim, ne comportăm și răspundem fiziologic. Dacă dorim să schimbăm emoțiile, comportamentele și reacțiile noastre fiziologice, putem acționa la nivelul gândurilor noastre.

2. Multe dintre tulburările psihologice reprezintă rezultatul unui tip de gândire nesănătos, dominat de credințe disfuncționale sau iraționale.

3. Aceste credințe nesănatoase pot fi identificate și schimbate, iar schimbarea se face prin folosirea tehnicilor cognitive și/sau comportamentale.

4. Teoriile și procedurile de intervenție din această paradigmă sunt validate știintific, adică știm că ele funcționează și ca utilizarea lor este în folosul și beneficiul persoanelor care accesează astfel de servicii.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală reprezintă o combinație între terapia comportamentală și cea cognitivă, ambele bazându-se pe cercetări riguroase și având aplicații atât în tratarea patologiilor, a bolilor, cât și în sănătate, prin optimizare și prevenție.

Ultimul pas în educația pentru terapie ne indică faptul că indiferent de paradigmă, structura psihoterapiei are o serie de factori comuni și nespecifici:

1. Psihodiagnosticul și evaluarea clinică sau a stării și nevoilor

2. Conceptualizarea, prin care se oferă o explicație pentru problemele apărute

3. Intervenția psihologică

! Relația terapeutică este deosebit de importantă și se construiește diferit în fiecare paradigmă. În cea cognitiv-comportamentală ea este caracterizată de empatie, acceptare necondiționată, congruență și colaborare.

Așadar, deși în toate abordările se respectă aceeși structură, rezultatele sunt diferite sub aspectul performanței și producerii schimbărilor dorite. Folosim terapia cognitiv-comportamentală, adaptând-o nevoilor individuale, întrucât știm că funcționează.

Știm astfel că gândurile noastre au puterea de a schimba felul în care ne simțim și modul în care alegem să ne comportăm într-o anumită situație particulară. Putem învăța, la un moment dat, că un anumit tip de gândire sau de comportament ne ajută, însă este posibil ca acestea să nu ne ajute în alte situații viitoare. Ne este greu (de multe ori ne-am obișnuit cu ele, ne sunt la îndemână și nici nu mai conștientizăm modul în care reacționăm). Însă, aceleași cărări bătătorite ne vor duce la aceeași destinație. A călători în același mod, de asemenea. Așa cum spuneam, schimbarea este în mare măsură în mâinile noastre. Atunci când nu mai putem controla ceea ce se află în exteriorul nostru, ne îndreptăm spre a controla ceea ce se află în interior. Este de dorit în acest caz să ne concentram asupra gândurilor noastre, chiar dacă nu am făcut-o până acum sau chiar dacă am încercat și nu am reușit, pentru a vedea cum ele ne înfluențează aspectele vieții cotidiene și să vedem cum putem să le gestionăm mai bine astfel încât să trăim o viață mai împlinită.

„Trebuie să învățăm să ne alegem propriile noastre gânduri în aceeași manieră în care ne alegem hainele în fiecare zi”. (Elizabeth Gilbert)

Acest articol a fost redactat și editat de către Psiholog Lia Oltean

• WordPress
• Facebook
• Instagram
• LinkedIn