Cine e, de fapt, persoana nepotrivită într-o relație?
Cin’ se-asemană se-adună sau polii opuși se atrag ? Răspunsul la întrebare nu e deloc simplu, după cum vom vedea împreuna în continuare, și depinde de stilul nostru de atașament.
Ce știm legat de stilurile de atașament?
Felul în care percepem intimitatea și gestionăm conflictul, atitudinea vis-a-vis de sex, abilitatea de a comunica propriile dorințe și nevoi, precum și așteptările de la partener și relație în sine formează stilul nostru de atașament. Formarea sa începe în copilărie, putând fi securizant, anxios, evitativ sau dezorganizat. Majoritatea persoanelor sunt echilibrate, putând așadar să se implice cu ușurință într-o relație, fără a se simți amenințate. Pe de altă parte, persoanele mai nesigure, tânjesc după o relație, îngrijorându-se în legătură cu acest subiect și cu privire la capacitatea celui de lângă de a răspunde prin iubire. Evitanții se tem că a intra într-o relație ar putea sa le știrbească independența și depun așadar nenumărate eforturi în a păstra distanța. Persoanele cu un stil de atașament dezorganizat, cea mai rară categorie, reprezintă o combinație între ultimele două tipologii descrise.
Cine e, de fapt, persoana nepotrivită și cum ajungem alături de ea?
Ceea ce se-ntâmplă atunci când ne îndrăgostim de persoană nepotrivită e ca două stiluri de atașament diferite se-ntâlnesc. Iar asta înseamnă doua persoane cu nevoi, dorințe, temeri, gânduri care ghidează comportamente și acțiuni diferite. Paradoxal, în balta plină de pește, persoanele cu stil de atașament anxios și cele cu stil de atașament evitativ, sunt cele care înoata, și nu cele echilibrate. O persoană cu un stil de atașament securizant se va simți confortabil într-o relație și va fi, așadar, de cele mai multe ori, implicată deja într-una. Fiindcă-n balta înoată ceilalți, șansele ca o relație între ei să se contureze sunt destul de mari. Mai mult decât atât, o persoană cu stil de atașament evitativ nu va lega o relație cu o persoană cu același stil de atașament, tocmai pentru ca nu există nimic care să-i lege. Și-atunci, șansele ca un cuplu între un anxios și-un evitativ să se contureze sunt mari, un cuplu în care fiecare, pentru cel de lângă, e persoana nepotrivită.
De ce rămânem alături de persoana nepotrivită ?
Dacă se întâmplă să formăm un cuplu de tip anxios-evitant sau să cunoaștem pe cineva într-o astfel de situație, cel mai probabil că ne-am obișnuit până acum cu un cerc vicios al despărților și împăcărilor. Dar ce întreține acest cerc vicios în care niciunul dintre parteneri nu e fericit și în care temerile fiecăruia sunt potențate de cel de lângă? Se pare că, persoanele cu un stil de atașament evitativ chiar preferă o persoană anxioasă – altfel n-ar exista nimic care să-i țină în relație ! Atunci când se despart, odată ce amenințarea autonomiei nu mai reprezintă un pericol, evitantul ajunge să-și dorească relația, reluând astfel legătură cu fostul partener. La rândul lor, persoanele anxioase, se-ntorc mereu și mereu în relație pentru că tânjesc după o fărâmă de iubire, iar atunci când, în cele din urmă o primesc, tentația e prea mare pentru a o refuza. De cele mai multe ori, nu vor încheia ele relația. Cu cât își vor exprima mai mult nevoia de dragoste și siguranță, cu atât partenerul evitant se va simți mai amenințat, dând bir cu fugiții. Cercul se repetă din nou și din nou, cu același rezultat.
Ce putem face?
Chiar dacă stilul nostru de atașament se formează în copilărie, atunci când întreaga noastră lume prinde sens, și se reflectă de-a lungul vieții în relațiile pe care le formăm, îl putem modela. Dacă suntem anxioși, evitanți sau dezorganizați, implicându-ne într-o relație cu o persoană securizantă, vom devini la rândul nostru mai echilibrați. Bineînțeles, chiar dacă formăm un cuplu cu « persoana nepotrivită », există soluții. Una dintre aceste soluții este să preluăm un model securizant – cineva care are acest stil de atașament, pe care să-l adoptăm la rândul nostru. Dar totodată, mai intâi e necesar să realizăm o introspecție asupra relațiilor noastre și asupra felului în care stilul de atașament le-a afectat – vom putea ulterior să ne înțelegem într-o altă măsură istoricul vieții. Pe de altă parte, focalizarea noastră trebuie să fie și asupra lucrurilor pe care le putem face activ pentru a deveni mai echilibrați – activități în cuplu care aduc satisfacție amândurora și apropiere fizică propriu-zisă. Dar uneori, aceste eforturi pot rămâne zadarnice. Cu toate acestea, relația nu e neapărat condamnată : putem înțelege că anumite aspecte, nu pot fi schimbate și putem așadar accepta compromisuri, fără a-l acuza pe cel de lângă noi – niciunul dintre stilurile de atașament nu e bun sau rău, ci doar diferit, iar dacă ne aflăm în situația în care polii opuși se atrag, putem învăța cum să o gestionăm mai bine !
Articolul a fost publicat și în versiunea online a revistei Psychologies: De ce ne indragostim de persoana nepotrivita, fiind redactat și editat de Lia Oltean:
Add Comment